creare site-uri la comanda 079953912

Analiza unui expert român: Manipulare moldovenească À LA RUSSE: Minciuna cu demiterea lui Dodon

„Acest text este radiografia unei manipulări de presă lansată de dincolo de Prut și devenită deja iritantă prin persistență și intensitate. Se încearcă acreditarea ideii că acolo ar exista un război fără rest și fără prizonieri între guvern și președinție de tipul confruntării între Vest și Est, Bine și Rău, „cei buni” și „cei răi”. Evident, este o minciună, despre care am mai scris în aceste pagini”, scrie Dan Dungaci, expert al Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică

„Nu pentru asta am revenit însă asupra chestiuni. Ci pentru a atrage atenția, în primul rând presei și a comunicatorilor de la București, asupra capcanelor în care au căzut și pot să cadă cu nonșalanță. E limpede că R. Moldova nu este un subiect în România, de unde și o tratare superficială a ceea ce se petrece acolo. Manipulatorii de la Chișinău știu asta și forțează lucrurile. Dar asta nu e o scuză. Graba cu care presa mare din România preia și livrează publicului discursuri distorsionante devine îngrijorătoare.

Cel mai recent episod al acestei telenovele fără sfârșit s-a consumat ieri, 17 octombrie 2017.

Dacă decizia Curții nu exista, ar fi trebuit inventată

f2

Pe 17 octombrie 2017, Curtea Constituțională din R. Moldova (vezi foto) a dat o decizie surprinzătoare, la solicitarea guvernului de a se pronunțe asupra acțiunilor Parlamentului și ale premierului RM în cazul în care Președintele refuză numirea în funcție a unui ministru sau a unei premier propus de majoritate – respectiv care ar fi soluția pentru evitarea unui posibil blocaj instituțional.

CC a decis că, în acest caz, „refuzul președintelui de a-și executa obligațiile constituționale constituie imposibilitate temporară de a-și exercita atribuția (atribuțiile) în cauză și justifică instituirea interimatului funcției, care se asigură, în ordine, de Președintele Parlamentului sau de premier, pentru exercitarea acestei (acestor) obligațiuni constituționale a Președintelui”.

În traducere liberă, dacă președintele refuză numirea unui ministru sau chiar a unui premier propuși de majoritate, se constată vacanța funcției și, după sesizarea CC pentru fiecare caz în parte, atribuțiile prezidențiale trec la președintelui parlamentului sau la premier care pot numi nestingherite persoanele respective. Aici este esența și noutatea deciziei CC.

Ce rezultă de aici? Un lucru fundamental pentru viitorul politic al republicii. Mai concret, că disputa de tip Tom și Jerry între Plahotniuc și Dodon continuă. Cei doi sunt și vor fi în continuare într-un război în care nimeni nu pățește nimic! Surprinzător, decizia CC îi salvează pe amândoi. Igor Dodon poate face ce vrea, inclusiv să se ducă cu confruntarea cu guvernul până în pânzele albe, să nu cedeze și să își rupă cămașa de pe el, în direct, de pe ecranele televiziunilor (controlate de Vladimir Plahotniuc!) în refuzul său de a numi miniștrii. Se va întâmpla ceva pe fond? Evident, nimic. Vladimir Plahotniuc, adică guvernarea, nu va suferi deloc – conform deciziei CC, majoritatea poate să îi suspende temporar atribuțiile și să numească urgent un înlocuitor. Toată lumea e fericită! Igor Dodon va raporta Kremlinului și alegătorilor săi că a luptat din greu, ca un erou, dar nu se poate opune Marii Conspirații. Iar Partidul Democrat va spune la București (că la Bruxelles și Washington nu îi mai crede nimeni) că luptă din greu cu omul Moscovei și a lui Putin, dar că nu îl suspendă, totuși, din moment ce CC i-a pus la dispoziție un instrument prin care să îl oculteze.

V-ați prins? Lupta nemiloasă continuă, dar, în final, nimeni nu pățește nimic. În realitate, din Marea Conspirației fac parte cu toții.

f3

Presa de la București a înghițit momeala

Urmând indicațiile presei de la Chișinău, unele manipulatorii, altele simplu superficiale, presa de la București nu a citit nici măcar pe diagonală textul deciziei. Presa de la Chișinău, cel puțin o parte a ei, comunică știind foarte bine și graba presei de la București (cel puțin a unei părți a acesteia) în raport cu RM și faptul că niciodată aceasta nu va reveni asupra știrii deja lansate. Așa că, începând cu ora 17.00 a zilei de ieri, 17 noiembrie, s-a lansat insidios ideea că decizia CC este despre suspendarea lui Igor Dodon și numai despre asta. Presa de la București a prins din zbor mesajul și, plecând de la ideea preconcepută ca la Chișinău Binele (guvernarea) se luptă cu Răul (președinția) a scris, victorios și la unison, aproape, că decizia CC nu îi permite lui Dodon să refuze numirile ministeriale și, pe cale de consecință, admite suspendarea lui Igor Dodon.

Ce victorie a obținut tabăra „europeană” de la guvernare! Cum l-au pus cu botul pe labe pe maleficul președinte! Și a urmat un tablou în care Igor Dodon se agită furibund, face spume la gură și se zvârcolește rănit de moarte sub asaltul democraților pro-europeni care îi pot acum da președintelui pro-rus, lovitura de grație!

După cum am văzut, o copilărie. În realitate, decizia de ieri a CC nu are legătură cu posibilitatea sau nu a președintelui moldovean de a refuza numirile în guvern, chestiune tranșată deja în urma Hotărârii CC din 24 ianuarie 2017. Se referă la consecințele refuzului repetat. Decizia de ieri va genera cu totul și cu totul alte efecte, nu împotriva lui Igor Dodon, ci extrem de favorabile pentru menținerea intactă a domniei Binomului în R. Moldova.

Dacă decizia din 17 noiembrie a CC de la Chișinău nu exista, ea ar fi trebuit – din perspectiva Binomului – inventată.

Igor Dodon nu pronunță numele lui Vladimir Plahotniuc

 f4

Niciunde nu s-a văzut mai bine această atmosferă de Tom și Jerry pe care am sugerat-o mai sus decât în conferința de presă de 10 minute a președintelui Dodon imediat după anunțarea deciziei. Au fost evidente, din cele prezentate de „oprimatul” președinte, câteva lucruri:

  • Igor Dodon știa despre ce urma să se decidă la CC și avea pregătite din timp reacțiile. S-a străduit să pară surprins, să fie dur, radical, indignat – nu i-a ieșit deloc pentru că nu a fost, în realitate, nimic din toate astea. Totul a avut aerul unei înscenări patetice.
  • Pe timpul intervenției, „indignatul” președinte care vorbea – complet necredibil – despre revoluție, sânge și confruntare, nu a rostit niciodată numele Zeului atotputernic, respectiv a liderului PD, Vladimir Plahotniuc. Adică tocmai a celui cu care – așa sună narațiunea oficială – se confruntă „pe viață și pe moarte”! Precum celebrul personaj sovietic, tristul președinte moldovean are o părere, dar nu e de acord cu ea! Singurele sale ținte identificate explicit în discurs au fost locotenenții Zeului nerostit: premierul Filip și speakerul Adrian Candu. Război, război, dar, totuși, precum în nemuritorul Caragiale – cu voie de la Poliție…
  • Igor Dodon a mimat revolta ca și alte dăți când juca în piese regizate de alții. Brusc, urmărindu-l, îți veneau în minte tăcerile sale surprinzătoare în cazul neparticipării sale la reuniunea ONU, pentru că, chipurile, guvernul i-ar fi blocat deplasarea. Cum i-au blocat-o? Nu se știe. L-ați auzit făcând din asta o dezbatere publică, o tragedie politică „națională”? Evident, nu. Pentru că era evident și atunci ca și acum că partitura sa era deja scrisă: nu e consacrată Vestului unde trebui să joace oamenii lui Vlad Plahotniuc, el este bun pentru Est. La fel s-a petrecut și în cazul trimiterii de soldați moldoveni la antrenamente alături de soldați NATO. O dispută de ochii lumii, o furtună într-un pahar cu apă.
  • Culmea acestei reacții mimate a lui Igor Dodon a fost în momentul în care a anticipat întrebarea care era pe buzele tuturor celor care nu au înțeles mecanismele funcționării Binomului moldovenesc: „voi vreți să scot lumea în stradă?… eu scot lumea în stradă când voi considera oportun!”. Ați înțeles? Igor Dodon suferă fără măsură de ce îi fac democrații lui Plahotniuc, care manipulează CC, încalcă legea, vor să îl măture de pe scena politică – dar, de atâta indignare, nici măcar nu pronunță public numele „călăului” său, nici nu protestează mai mult de 10 minute (atât a durat totul) și nici nu scoate lumea în stradă! Nu face, de fapt, nimic. Doar enunță, retoric, ca un patefon cu un disc stricat, obiective pe care știe și el că nu le obține niciodată: „anticipate și stat prezidențial”. În loc să scoată lumea în stradă, Igor Dodon face filosofie și teorie politică.

Domnia Binomului în republica dubletelor

f5

 

Decizia CC și reacția la aceasta a devenit o veritabilă hârtie de turnesol pentru funcționarea politicului din RM. Ideile de mai jos sunt concluziile acestei zile, parte a unui joc mai amplu dar, din păcate, foarte coerent:

  • Ideea de luptă între președinție și guvern era de mult ridicolă. Este acum și mai explicit jocul la două capete pe care RM îl duce prin binomul Plahotniuc-Dodon aflat la conducere;
  • Spectrul politic din R. Moldova devine tot mai clar: este împărțit între cei care sunt cu binomul Plahotniuc-Dodon și cei care i se opunTerțium non datur. De aici și concluzia evidentă că sugestiile ca partidele anti-binom să facă coaliție cu partide DIN binom (adică cu PD-ul lui Vladimir Plahotniuc), în perspectiva unei tabere europene după parlamentarele din 2018, sunt fie naivități nepermise fie manipulări grosolane. De fapt, este un joc propagandistic de a dezbina forțele care, în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018 au început, încet, dar sigur, să se închege. Și aceste forțe au un singur steag: oprirea domniei Binomului în stânga Prutului după viitoarele alegeri parlamentare. Despre asta e vorba, până la urmă.
  • Partidele binomului se protejează reciproc: acum pot face fiecare orice fără riscul de a-și pierde „onoarea”. Dodon și Plahotniuc au acum mână liberă și, concomitent, pot să mimeze în continuare războiul lor de Tom și Jerry. Pe cale de consecință, revine în prim planul scenariul anunțat din august la Chișinău de rocadă la vârful puterii. Un fost președinte al RM scria atunci că, după scoaterea parțială din joc a lui Dorin Chirtoacă, Vlad Plahotniuc poate deveni premier prin mutarea actualului prim-ministru Filip pe funcția de candidat la alegerile pentru primăria Chișinăului. Scenariul devine extrem de interesant în perspectiva referendumului pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă (19 noiembrie 2017). Vladimir Plahotniuc a anunțat că boicotează referendumul, așa cum anunța, în campania prezidențială, că o susține pe Maia Sandu. Atunci a făcut exact pe dos. Acum, în perspectiva referendumului, acțiunile Partidului Democrat vor clarifica multe din interogațiile de azi. Miza referendumului, inclusiv validarea sau invalidarea lui, este dacă alegerile pentru Primăria Chișinăului se vor juca sau nu cu funcția de premier pe masă;
  • Prin decizia CC totul se simplifică. Vladimir Plahotniuc poate deveni premier pentru că nu îl mai pune pe Igor Dodon într-o situație imposibilă față de alegători sau patronii săi de la Moscova: președintele îl poate respinge, de două ori, pe Vladimir Plahotniuc, dar îl va înscăuna Adrian Candu, finul lui Vladimir Plahotniuc. „Războiul” continuă, toată lumea își atinge obiectivele și nimeni nu este atins de gloanțele care, chipurile, zboară furibund prin aer.
  • Nu se pune în discuție aici cât de negativ este Igor Dodon pentru RM, România sau Europa. Așa cum nu se discută faptul că cineva care și-a făcut un afiș electoral din fotografia sa cu Vladimir Putin ar fi un om liber în raport cu Kremlinul. Asta e evident. Dar omul din fotografia cu Putin a câștigat alegerile cu ajutorul decisiv a lui Vladimir Plahotniuc și, de la început, de când a acceptat ca funcția de director al SIS (serviciu secret moldovenesc) să nu mai fie atributul președintelui (adică al lui!), ci al Parlamentului (adică a lui Plahotniuc), a intrat într-o sarabandă a cedărilor și negocierilor cu liderul PD care a culminat cu schimbarea braț la braț a sistemului electoral. S-a negociat totul și nu mai e cazul să reluăm nenumăratele exemple pe care le-am mai oferit în aceste pagini. Problema nu este că diavolii sunt negrii în R. Moldova: problema este, ca să parafrazăm un personaj invocat des în acest articol, că îngerii sunt departe de a fi albi…
  • RM a fost și este o veritabilă republică a dubletelor: două limbi (românească și „moldovenească” – prezentă încă în Constituție), două biserici (românească și rusă), două stiluri bisericești (vechi și nou), două Crăciunuri (vechi și nou), două orientări concomitente (Vest și Est). Prin decizia CC republica va avea și doi… Președinți, căci de aici înainte momentele de tensiune dintre Președinție și Guvern vor fi tranșate prin preluarea atribuțiilor prezidențiale de către speakerul Parlamentului sau premier. Decizia CC a permis dubletelor inerente a micii republici să ajungă la apogeu. Inclusiv la apogeul duplicității sale.
  • În acest moment, fie și în ceasul al doisprezecelea, e momentul ca atitudinea Bucureștiului față de R. Moldova să își modifice profilul. Este inadmisibil ca România să continue să se izoleze internațional și, singură, să gireze și să finanțeze un regim al cărui profil moral, politic și geopolitic este departe de a îndreptăți așa ceva. Binomul Plahotniuc Dodon și-a pierdut orice credibilitate la Bruxelles, trebuie să și-o piardă și la București pentru ca, la alegerile parlamentare din 2018, să și-o piardă și la Chișinău.

Dan Dungaciu este membru în Colegiu de Experți LARICS.

publicitate